Ce activitate banală produce aceeaşi plăcere ca sexul?

Sursa foto: Shutterstock.com

Oameni de ştiinţă de la Universitatea Harvard susţin că, în urma unor cercetări recente, au ajuns la concluzia că atunci când vorbim despre noi inşine ne simţim la fel de bine ca atunci când facem sex. 

Cercetătorii au urmărit sa afle dacă dezvăluirea unor amănunte despre propria persoană are legătură cu părţile din creier asociate cu plăcerea şi recompensa. 

După ce au realizat mai multe teste şi după ce au scanat creierii unor voluntari, specialiştii au descoperit că atunci când oamenii vorbesc despre ei inşişi li se declanşează acelaşi  răspuns chimic pe care îl experimentează, adică îl resimt, în timpul sexului. Acum, specialiştii spun că acesta ar putea fi mobilul pentru care oamenii sunt motivaţi să impărtăşească cu regularitate informaţii personale.

Echipa de cercetători coordonată de Adrian Ward a folosit tehnici de imagistică prin rezonanţă magnetică funcţională (fRMN) pentru a identifica schimbări ale fluxului sanguin din anumite părţi ale creierului in prezenţa anumitor stimuli.

In cadrul studiului, oamenii de ştiinţă au cerut unui grup de 195 de indivizi să discute despre ei in timp ce erau aşezaţi intr-un aparat de fRMN. Astfel, participanţii au discutat atât despre propriile opinii şi trăsături de personalitate, cât şi despre alte persoane pe care le cunoşteau. 

Warn şi echipa sa au măsurat nivelul de sânge din creierii participantilor în timpul acestor discuţii, iar ulterior au folosit scanările pentru a compara diferenţele de la nivelul activităţii neuronale. 

În cele din urmă s-a observat că atunci când participanţii vorbeau despre ei se înregistra o creştere a activităţii de la nivelul cortexului prefrontal medial, regiune care anterior a fost asociată cu gânduri legate de propria persoană. 

De asemenea, în urma studiului s-a mai observat şi o schimbare în activitatea nucleului accumbens şi a ariei tegmentale ventrale, regiuni din creier care secretă dopamina.  Studii anterioare au asociat aceste două zone din creier cu activităţile care produc plăcere precum sexul, consumul de alimente dulci şi chiar de cocaină.

Potrivit oamenilor de ştiinţă, ultimele constatări sugerează că a vorbi despre propria persoană este o "plăcere inerentă" care ne-ar putea motiva să vorbim mai mult despre noi.

In acelaşi studiu s-a constatat că atunci când participanţilor li s-a spus că răspunsurile lor vor fi împărtăşite şi cu alţi oameni, regiunile din creier care secretă dopamina au prezentat un nivel mai ridicat de activitate decât atunci când li se spusese că răspunsurile vor fi confidenţiale.

"S-ar putea să îţi placă să vorbeşti despre propria persoană pentru simplul motiv că destăinuirea  produce o creştere a activităţii în regiunile neuronale asociate cu plăcerea, motivaţia şi recompensarea", a explicat Adrian Ward.

Sursa: descopera.ro  
 

Vindecarea ranilor mintii si ale trupului prin scris

A vorbi despre experientele dificile din viata poate sa fie o modalitate ideala de a usura durerea emotionala a traumei. Cercetari recente arata, insa, ca exprimarea trairilor in cuvinte poate accelera nu doar vindecarea ranilor psihice, ci si a celor fizice, scrie revista "Time".

Exprimarea intr-un mod coerent a emotiilor generate de o experienta traumatizanta din trecut poate sa ajute o persoana sa-si vindece ranile mintii, dar si pe cele ale trupului, arata un studiu recent privind conexiunea minte-corp. Efectul calmant al scrisului poate sa reduca timpul de vindecare al ranilor fizice la aproape jumatate, se arata in acelasi studiu. 

Astfel, o echipa de cercetatori de la Universitatea din Auckland, Noua Zeelanda a studiat 49 de batrani, cu varste cuprinse intre 64 si 97 de ani. Timp de trei zile, jumatate dintre acestia au primit ca sarcina ca 20 de minute pe zi  sa scrie despre cel mai tulburator eveniment pe care l-au experimentat la viata lor, fiind incurajati sa fie deschisi, sinceri si sa relateze ceea ce simteau la momentul respectiv. Deasemenea, li s-a cerut sa impartaseasca ganduri sau emotii pe care nu le-au afisat pana atunci. 

Celorlalti participanti li s-a cerut sa scrie in aceeasi perioada de timp despre planurile lor pentru ziua urmatoare, dar fara sa mentioneze sentimente opinii sau diverse convingeri. La doua saptamani dupa primele ganduri trecute pe hartie de ambele grupuri, cercetatorii au efectuat biopsii sub anestezie locala, preluand fasii mici de piele de pe bratele participantilor. Acestia au dorit sa afle daca exprimarea in scris a emotiilor poate sa atenueze rana provocata intentionat. 

Scrisul accelereaza vindecarea ranilor

La o saptamana dupa ce au preluat mostrele de piele, cercetatorii de la Universitatea din Auckland au inceput sa fotografieze ranile la fiecare trei zile pana cand s-au vindecat complet. Intre timp, participantii la test au continuat sa scrie zilnic, timp de 20 de minute, experiente nefericite ale vietii lor. La 11 zile dupa biopsie, 76% din participantii care si-au exprimat traumele in scris aveau ranile complet vindecate, in timp ce doar 42% din cei care si-au povestit intentiile pentru ziua urmatoare aveau rana vindecata. 

"Acesta este primul studiu care arata ca a povesti in scris despre evenimente personale suparatoare poate sa accelereze vindecarea ranilor in cazul unei populatii in varsta care nu are o rata de insanatosire la fel de mare precum o au tinerii",  afirma Elizabeth Broadbent, lector senior in psihologia sanatatii si liderul studiului.

Pe de alta parte, acest experiment nu a fost primul care sa ateste legatura dintre starea psihologica si sanatatea fizica a indivizilor.  In studii anterioare, acest stil expresiv de a scrie, spre deosebire de cel canalizat pe subiecte neutre , a redus incarcatura virala a pacientilor depistati pozitiv cu HIV si a dus la cresterea nivelului de celule ale sistemului imunitar care luptau contra virusului. Totodata, aceasta practica a maximizat eficacitatea vaccinarii contra hepatitei B, prin cresterea nivelului de anticorpi generati de vaccin si prin vindecarea rapida a ranilor in cazul unor barbati tineri.

Exprimarea in scris duce la imbunatatirea calitatii somnului

In schimb, rezultatele se dovedesc contradictorii daca sunt analizate din punct de vedere al sanatatii mintale. Un alt studiu realizat in randul soldatilor intorsi de pe front a aratat ca a scrie despre experientele tulburatoare de pe campul de lupta poate sa imbunatateasca satisfactia maritala a acestora. Insa, in cazul unor pacienti cu tulburari de stres post-traumatic, practica exprimarii libere a gandurilor mai putin fericite nu a avut acelasi efect si nu a redus simptomele. Cu toate acestea, transpunerea emotiilor in cuvinte le-a imbunatatit starea de spirit si a dus la reducerea nivelurilor hormonului de stres.

Scrisul poate sa dea organismului un impuls de vindecare mai rapid, prin limpezirea gandurilor care sa favorizeze un somn odihnitor. "Am descoperit ca acele persoane care dormeau cel putin sapte ore pe noapte puteau sa-si vindece ranile mult mai rapid decat cei care dormeau mai putin",  mai spune Elizabeth Broadbent.





Privarea de somn poate sa reduca nivelurile hormonului de crestere, cunoscut pentru abilitatea de a reface leziunile, insa expunerea in scris a intamplarilor traumatice i-a ajutat pe participantii la studiu sa se odihneasca corect timp de sapte ore. "Multi dintre cei care au scris despre experientele lor negative au marturisit ca aceasta tehnica le-a permis sa priveasca lucrurile mult mai clar. Acest lucru a dus la diminuarea efectului negativ al intamplarii si la imbunatatirea calitatii somnului", spune si Heidi Koschwanez, co-autor al studiului. 

Daca scrisul poate avea efectele benefice mentionate mai sus, exista insa si posibilitatea ca aceasta tehnica sa nu fie folositoare pentru toti, din moment ce persoane diferite reactioneaza diferit fata de evenimente traumatice. Scrisul se poate dovedi eficient in cazul celor care sunt expresivi din fire, dar, pentru cei care nu au o inclinatie in acest sens, riscul tulburarii de stres post-traumatic creste simtitor.

Chiar si asa, scrisul poate sa devina o unealta importanta  de recuperare din situatii dificile, atat a mintii, cat si a trupului, pentru cei care isi exprima in scris trairile negative.  




 







 Sursa: adevarul.ro

Merita, oare, sa risti ?

Razand,

Risti sa pari nebun;

Plangand,

Risti sa pari sentimental;

Intinzand o mana cuiva, 

Risti sa te implici;

Aratandu-ti sentimentele,

Risti sa te arati pe tine insuti; 

Vorbind in fata multimii despre ideile si visele tale, 

Risti sa pierzi;

Iubind, 

Risti sa nu fii iubit la randul tau;

Traind,

Risti sa mori;

Sperand,

Risti sa disperi;

Incercand macar,

Risti sa dai gres;

Dar daca nu risti NIMIC,

Nu faci NIMIC !

Nu ai NIMIC !

Esti NIMIC !

Rudyard Kipling

Nimic nu este intamplator

Nimic nu este intamplator in viata ta.

Esti in locul si momentul potrivit pentru tine.

Esti alaturi de oamenii de care ai nevoie.

Sursa: File de lumina

Elogiu banilor SAU inchinare spiritului ?!

Atunci cand, cu ceva timp in urma, am ales numele de domeniu pentru acest blog - "Bani munciti pe Net"- eram inca destul de entuziast si increzator  ca niste formule destul de simpliste, carora li se facea mult tapaj pe net de catre o anumita categorie de utilizatori, pot aduce oarece castiguri pecuniare, chiar daca nu prea grozave, macar suficiente  pentru a-ti mentine treaz interesul. Si asta cu un minim de efort si oarece perseverenta, ca de!, nimic nu pica gratis din cer. Cum de efort nu-mi era teama, perseverent ma stiam, mi-am imaginat chiar si  o strategie de lucru, pe care am pus-o in aplicare. Zilele treceau, saptamanile treceau, lunile la fel, dar castigurile se numarau in cateva zeci sau, ma rog, sute de (euro)centi, adica niste firfirici cum ar zice un "meserias"de pe malurile Dambovitei. 

Deschizand ochii mai bine si facand niste "sapaturi" in domeniu mi-am dat seama ca si in 'zona investitionala' in care poposisem erau mai mult(i) speculanti si profitori, decat intreprinzatori corecti si seriosi. Astfel ca dezgustul a fost mai mare decat tentatia castigului si, pe cale de consecinta, am renuntat.

...Pseudo-intrebarea din titlu este retorica, asa ca o sa-mi raspund singur...

Pentru ca nu-mi venea usor sa renunt de tot la demersul facut initial pentru crearea acestui blog, macar pentru timpul pierdut (sau castigat!), mi-am zis eu mie "in barba": ce-ar fi sa-l regandesc ca un exercitiu, util si necesar, nu de castiguri financiare, ci de clarificari cu mine insumi (ca tot n-o sa-l citeasca nimeni altcineva!), de decantare a gandurilor zilnic-bantuitoare, de mixare a multor idei bune-rele-inspirate-sau nu in speranta ca va iesi ceva interesant si, de ce nu, chiar de defulare atunci cand prea-plinul personal sta sa dea pe dinafara. 

Asa ca, zis si facut!  Dubito et cogito, ergo sum!